Cum alegem un ruter wireless?

Focus (de , February 16, 2018)

De la prieteni dezorientați, care aleargă prin magazine, primesc foarte des întrebarea: cum să-și aleagă un ruter wireless pentru acasă? Dincolo de considerentul prețului, unii insistă pe „cât de departe bate” dispozitivul, alții pe viteza normată, pe vreo funcție X, pe numărul de antene sau chiar pe designul carcasei. Răspunsul meu pentru cei care îmi solicită asemenea sfaturi este, mai mereu, dezamăgitor pentru ei, dar însumează o mai  complexă experiență personală.  În esență, le spun așa: „cumpără-ți cel mai fiabil și mai rapid ruter pe care poți folosi Software Liber.

Să mă explic.

În prezent, oferta de rutere wireless „de uz casnic” din magazinele românești este destul de bogată. Fie că intrați într-un supermarket, fie că apelați la unul dintre numeroasele magazine online, veți găsi destul de repede o mulțime de rutere suficient de ieftine și cu caracteristici hardware destul de apropiate. Desigur, pentru protejarea investiției, pe termen lung, o să încercați să alegeți un model cât mai nou, în standardul wireless ac, capabil de o viteză normată cât mai mare, cu un procesor puternic, cu RAM mult… Pentru a putea beneficia de viteza maximă, va trebui să vă conectați la el cu echipamente-client la fel de noi, unele care „să știe” de facilitățile oferite. Dar, dincolo de toate aceste detalii tehnice, alegerea Dvs. se cam blochează: tot rămân pe listă câteva modele similare, de la producători diferiți, între care n-o să vă puteți hotărî. Trebuie să existe altceva care să facă diferența.

Acest „ceva” esențial este software-ul intern al ruterului, firmware-ul care îl pune în mișcare.

La toate conferințele sale publice, Richard Stallman, părintele ideii de Software Liber, nu uită să amintească că cineva care utilizează un program se poate găsi în doar două ipostaze: ori utilizatorul controlează programul, ori invers. Într-adevăr, cale de mijloc nu există. Dacă programul este unul liber, utilizatorului îi rămân cele patru libertăți fundamentale garantate de licență; el se va putea asigura că software-ul face acțiunile pe care este comandat să le facă – și numai pe acelea. Dar dacă programul este unul proprietar, utilizatorului său nu-i rămâne decât să îi acorde „încredere oarbă”: omul nu va putea verifica niciodată ce acțiuni întreprinde acesta; creatorul programului proprietar este cel care deține, cu adevărat, controlul.

Lucrurile devin sensibile dacă programul despre care vorbim este chiar cel intern (firmware-ul), care „pune în mișcare” ruterul nostru. Un astfel de dispozitiv ne apără rețeaua din apartament de atacuri venite de aiurea. Iar datele ce trec prin el vor călători prin unde radio: orice defect privind criptarea lor înseamnă scurgeri permanente de informație. Ruterul e, deci, un punct nevralgic, în care nu ne putem permite să nu avem control.

Soluția problemei noastre este distribuția GNU/Linux OpenWrt, o variantă de Debian proiectată special ca să ruleze pe dispozitive integrate, de sine stătătoare (embedded), cum sunt ruterele wireless casnice. Pe pagina https://openwrt.org/ veți găsi, înainte de toate, o listă lungă de rutere, de la diverși producători, pe care OpenWrt „știe” să ruleze: trebuie să începeți prin a vă procura exact unul dintre modelele de ruter cuprinse în această listă. E nevoie de atenție, fiindcă ruterele din tabel sunt de „puteri” și vechimi diferite, iar diferențele de denumire pot fi minime, uneori doar de o cifră sau literă. Odată ce ați procurat un ruter wireless compatibil cu OpenWrt, cât mai recent și mai rapid, trebuie să descărcați, de pe situl proiectului, firmware-ul specific ruterului ales și să îl instalați pe dispozitivul Dvs., înlocuind software-ul original al producătorului. Operația nu este grea și nici lungă, dar necesită atenție sporită, ca să nu „stricați” ruterul. După ce ați finalizat-o cu succes, aveți la dispoziție redutabila putere Debian, un sistem GNU/Linux complet, concentrată într-un aparat cât palma.

Sigur, OpenWrt nu este singura distribuție GNU/Linux pe care o puteți instala pe un astfel de ruter. Aș mai aminti cel puțin dd-wrt, o soluție mai comodă, ca și VillageTelco – o distribuție specializată, despre care am mai vorbit. OpenWrt rămâne, însă, soluția Debian „pură”, cea care oferă maximă siguranță și flexibilitate, într-un pachet cu cel mai mare procent de Software Liber.

Merită, însă, să subliniez o caracteristică esențială prin care VillageTelco se distinge, pentru că o oferă încă de la început, după instalare: capacitatea de a crea rețele radio mesh (multipunct, „fiecare cu fiecare”), foarte utilizate în telecomunicații, în școli și în aplicații militare. Este uimitor cât de repede puteți oferi acces Internet și telefonie (comunicații de voce) unei comunități mici, relativ izolate, cum ar fi un bloc de apartamente, un sat, un campus studențesc, un cartier sau chiar un oraș mic, folosind doar VillageTelco și rutere wireless ieftine, disponibile în comerț. Inițiative ca Guifi.net (Spania), Freifunk (Germania), One Laptop Per Child (v. detalii) sau chiar FreedomBox (despre care am mai vorbit – (1) (2)) spun totul despre rolul covârșitor pe care o rețea wireless mesh municipală sau zonală neguvernamentală, aflată sub controlul exclusiv al membrilor ei (descentralizată) și bazată pe Software Liber, adaptabil nevoilor, o poate juca în dezvoltarea unei societăți (în special în zonele sărace, dezavantajate).

„Terenul” pe care vă puteți manifesta imaginația, experimentând noi soluții wireless, este infinit! Programele GNU/Linux sunt libere și le avem deja. Depinde doar de noi.


Tags: , ,

Trackbacks

Leave a Trackback