Fotografii Mapillary: o idee mai bună decât selfie-urile din vacanță

Opinii (de , August 24, 2017)

Motto: Numai naturalizarea aseamănă pe străin cu Românul pentru exercitarea drepturilor politice.Constituția României din 29 martie 1923, art. 7

În ultimii douăzeci de ani, de când s-au răspândit pe piață camerele foto digitale și telefoanele mobile inteligente pentru marele public, cantitatea de fotografii pe care le facem a crescut exponențial. Gândiți-vă: pe vremuri, plecam în vacanță înarmați cu un aparat foto cu film și cu una-două roll-filme de 36 de poziții. Asta înseamnă, în medie, 72 de cadre a căror calitate finală o studiam cu atenție – spațiul fiind limitat, acordam mai multă grijă subiectului, încadrării și expunerii fiecărei fotografii. După prelucrarea într-un laborator fotografic, pozele noastre, alb/negru sau color, își găseau locul într-un album din dulap, de cele mai multe ori însoțite de comentarii scrise cu cerneală. Și cam asta era tot. Fotografia nu ajungea în prea multe mâini – intimitatea participanților era, de obicei, asigurată – informațiile despre context se păstrau, calitatea era bună, iar durata de viață era foarte mare (avem fotografii pe hârtie vechi de peste 100 de ani!).

Azi, lucrurile s-au schimbat fundamental. Frecvent, realizăm sute sau chiar mii de cadre, nu doar în vacanțe, ci în cele mai diverse situații. Mulțumită tehnologiei, chiar și un copil poate face fotografii excelente (clare, cu rezoluție mare, luminozitate bună, expunere corectă), însă acordăm infinit mai puțină atenție calității artistice: fotografiem în grabă, „cu grămada”, în condiții precare, fără să gândim prea mult asupra peisajului sau asupra obiectului fotografiat. Nu rareori asta duce la situații jenante, nedorite. De intimitatea fiecăruia dintre noi s-a ales praful, pentru că fiecare se simte liber să-și publice fotografiile în cele mai variate locuri pe Internet, fără să țină seama de faptul că nu apare singur în poză (o gravă încălcare a politeții elementare). Cât despre durata de viață a informației fotografice, paradoxal, în această lume a cantității ea a scăzut dramatic: deseori mii de poze frumoase, acumulate în ani, „cad victimă” defectării vreunui harddisk sau reinstalării vreunui Windows buclucaș…

Spațiul de stocare, duplicarea informației și disponibilitatea fotografiilor digitale sunt lucruri care, pe mine unul, mă îngrijorează. Gândiți-vă doar câți turiști fotografiază, în fiecare an, Domul din Milano, catedrala Notre Dame din Paris sau chiar Palatul Regal din București. Aceleași imagini sunt înregistrate de mii și mii de ori, ocupând inutil spațiu de stocare. Totuși, ați observat că, dacă aveți nevoie de o fotografie de calitate a unui anumit obiectiv turistic, sunt dese cazurile în care nu o găsiți pe web – sau o găsiți sub licențe juridice restrictive și/sau cu costuri mari, astfel încât sunteți împiedicat(ă) să o folosiți? Pe de altă parte, există regiuni întregi, milioane de kilometri pătrați pe planetă de unde nu veți găsi nici o singură fotografie – alta decât cele din satelit. Nu veți găsi – pentru că, probabil, nu există.

Ce rost are să fotografiem, în milioane de copii, aceleași obiecte și locuri, dacă toată această informație fotografică planetară nu ne este nicăieri ușor accesibilă (pe web) și nu suntem liberi să o refolosim – în regim de deplină libertate, adică de Date Deschise (Open Data)? De ce tot acest consum inutil de spațiu de stocare, această duplicare?

Vă rog să băgați de seamă că există vreo trei categorii de fotografii cu care vă întoarceți din vacanță. Prima categorie este cea a fotografiilor personale, cele în care apăreți singur(ă) sau împreună cu prietenii. Astea, desigur, nu sunt interesante decât pentru cei fotografiați – și un minim respect pentru intimitate ar trebui să ne facă să nu le publicăm aiurea. Cea de a doua categorie este cea a fotografiilor artistice – cele în care v-ați exercitat măiestria de fotograf și ați surprins vreo imagine ieșită din comun, vreo „atmosferă” sau vreun detaliu neobișnuite. De obicei, pe aceste fotografii veți dori să aveți drepturi de autor. În fine, cea de a treia categorie, cea mai largă, este formată din poze de ambient, în care nu apar obiecte anume sau persoane cunoscute – fotografii realizate pe stradă, peisaje, monumente, detalii de arhitectură?… Pe acestea, ultimele, de de nu le-am „dona” comunității, sub licență liberă, de ce nu le-am pune împreună, evitând duplicarea spațiului de stocare? Și de ce nu am compune din ele o „realitate virtuală”, o descriere fotografică cât mai amănunțită a realității înconjurătoare, pe care să o putem folosi toți?

Programe ca Google Earth și Google StreetView au făcut un prim pas în această direcție, obișnuindu-ne cu avantajul de a avea la dispoziție zilnic fotografii ale zonelor în care călătorim. Dar nu este suficient, fiindcă Google nu poate trimite echipaje fotografice peste tot și, nu uitați, toate aceste fotografii aparțin Google. Ele nu sunt ale noastre, ale tuturor – din cauza licențierii, nu avem libertatea să le refolosim cum dorim, iar Google le poate retrage de pe piață oricând. E nevoie de ceva mai mult.

Iată că o tânără companie din Suedia, Mapillary (https://www.mapillary.com/), și-a propus acest obiectiv ambițios: să colecteze fotografiile ambientale pe care dorim să le facem publice, să le recompună într-o descriere cât mai detaliată a mediului înconjurător (realitate virtuală) și să ni le ofere înapoi tuturor, sub o licență liberă. Cu cât mai multe fotografii bune și exact poziționate, cu atât mai detaliată imaginea realității înconjurătoare. Formidabil!

Monumentul „Ultimul străjer al Capitalei”, mormântul eroului Nicolae Păianu din Primul Război Mondial, monument situat în fața Aeroportului Băneasa. Fotografie realizată de mine pentru situl Mapillary

Ce vă trebuie, ca să puteți contribui? Nu mare lucru: un simplu telefon mobil cu Android, un iPhone, o tabletă sau o cameră foto dotată cu GPS – toate acestea ar fi de dorit să aibă un sistem optic de bună calitate, să surprindă imagini de înaltă rezoluție. Instalați aplicația gratuită Mapillary, deschideți GPS-ul și porniți la plimbare, făcând serii dese de fotografii (cam la 2 s), cu aparatul deasupra capului, din unghiuri cât mai diverse. Sau porniți camera foto cu GPS atașată pe ghidonul bicicletei sau în parbrizul automobilului. Mergeți unde doriți: pe șosele, prin păduri, la mănăstirile din Bucovina, în parc sau chiar prin livada sau curtea personală. Fotografiați tot: monumente, drumuri, case, peisaje, firme, restaurante, hoteluri… La întoarcere, nu trebuie decât să cuplați telefonul la o rețea wireless și să încărcați pozele pe situl Mapillary, chiar din aplicație. Veți contribui enorm la cunoașterea zonei pe care o fotografiați, la alcătuirea de hărți bune – cum este excelentă hartă rutabilă liberă de la OpenStreetMap.orgși, bineînțeles, la prosperitatea zonei, prin dezvoltare turistică.

Fotografiile făcute de localnici, care cunosc bine punctele importante și detaliile dintr-o anumită zonă, sunt foarte apreciate. Preferați să fotografiați mergând pe jos (mai degrabă decât cu mășina sau bicicleta), în zile însorite, cu lumină bună, și să surprindeți multe cadre, din cât mai multe unghiuri de fotografiere. Fotografiile realizate cu viteză mică, în afara străzilor (cele care nu pot fi făcute de către o persoană aflată în trecere, la volan) sunt cele mai interesante și binevenite. Ajutați, deci, la descrierea virtuală a Românei!

Vă urez vacanță plăcută și fotografii superbe!


Tags: , ,

Trackbacks

Leave a Trackback