Viața și Piața

Opinii (de , April 20, 2017)

de Irina Athanasiu

[Publicat în Net Report, martie 2003]

La întrebarea: „Ce ai de gând să faci după ce termini liceul un elev mi-a răspuns: „Dau la Calculatare și pe urmă plec în străinătate. Nu așa face toată lumea?”. în multe fac­ultăți se înființează secții care au în titlu și „Tehnologia Informației” fără să existe cadre didactice cu pregătire în domeniu. La facultatea de Autmatică și Calculatare din București anul trecut au fost admiși 830 de studenți față de aproximativ 400-500, numărul tradițional. Ce au în comun cele trei enunțuri? Cred că presupunerea naivă conform căreia este de ajuns să ai o diplomă pe care scrie „Tehnologia Informației” pentru ca viitorul financiar să-ți fie asi­gurat.

Acum câțiva ani, în SUA dar și în unele țări din Europa de Vest creșterea estimată a numărului de spe­cialiști necesari în tehnologia informației și comuni­cații depășea cu mult numărul de absolvenți pre­conizați. Era încă secolul trecut și se consumau sume enorme pentru rezolvarea problemei anului 2000 (Y2K). Cu mintea mai clară acum, putem să ne între­băm dacă dimensiunile apocaliptice în care se descria problema Y2K nu au fost exagerate. S-au creat com­panii noi, cele existente au prosperat, guvernele au cheltuit fonduri imense. Pentru Y2K au fost reactivați specialiști cu părul alb. Dar au fost utilizate și per­soane mai puțin pregătite pentru că existând mulți bani și puțin timp, rezolvarea problemei s-a făcut și prin forță brută.

Apoi a urmat imaginea dezvoltării Internetului ca fenomen exploziv. Extrapolând destul de „liber” dez­voltarea anteriară s-au prevăzut creșteri miraculase ale Internetului. Ca în bancul cu indienii și iarna firmele de comunicații sau bazat pe aceste previziuni și și-au extins infrastructura. Pe baza acestor extinderi au fost prevăzute creșteri și mai mari, firmele sau extins și mai mult etc. Și au avut nevoie de specialiști și au crezut că o să aibă nevoie de și mai mulți în viitor. Viața nu a confirmat previziunile (www.bcr.com/ bcrmag/2002/09/p08.asp). Nimeni nu a avut stăpâ­nirea de sine să se uite în jur și să constate că nu are cine să utilizeze toată fibra de sticlă întinsă în lume. Intemetul nu s-a extins cu rata prevăzută. Și nici nu au apărut aplicații care să fie atât de interesante încât să justifice creșterea estimată pentru Internet și uti­lizarea sa.

în paralel a apărut și marea gogoașă a „dot comurilor”. Povești de succes într-un timp record au invadat media. Consultanți mai mult sau mai puțin independenți și mai ales obiectivi au prevăzut că se vor face mari averi din astfel de firme. S-au generat un număr mare de locuri de muncă pentru care nu existau destui candidați. Au crescut salariile și în același timp au scăzut pretențiile pe care trebuiau să le satisfacă candidații. Au devenit brusc specialiști oameni cu pregătiri diverse. în aceste condiții un absolvent în ceva cu Tehnologia Informației și/sau Comunicații avea de ales la terminarea studiilor sau chiar înainte dacă să rămână în Europa sau să plece în SUA având oriunde posibilitatea găsirii rapide a unui post comod. Pentru cineva cu pregătire în domeniu părea să fie numai o chestiune de timp (și acela nu prea lung) până la momentul în care a ajunge milionar în dolari. în eventualitatea rămânerii în România exis­tau proiecte bine plătite (eventual la negru sau la cenușiu) care se puteau rezolva prin Internet. Toți se pregăteau să fie bogați.

Timpul a trecut și lucrurile s-au schimbat. S-a reinventat șomajul pentru programatori, proiectele nu mai cresc în copaci gata să fie culese. în povestea despre care vorbim nu a urmat „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” ci trezirea la realitate. Una dintre consecințe este limitarea cererii de specialiști pe piața mondială. Rămâne semnificativă cerința re­lativă la calitatea lor.

Absolvent de ceva cu „tehnologia informației și comunicații”. Foarte bine, dar ce știe să facă? Dacă tot nu devine bogat imediat înseamnă că trebuie să fie pregătit pentru carieră care nu se termină în câteva luni, ani. Un număr mare de absolvenți într-un dome­niu este un lucru bun numai dacă pregătirea și numărul lor este în conformitate cu cererea pieței.

Periada de criză pe care traversează acum indus­tria tehnologiei informației și a comunicațiilor o să se termine. Dacă nu se inventează ceva care să prindă la investitori, continuarea va fi diferită de ce a fost. Ca și în alte industrii, pentru scăderea costurilor este de așteptat ca activități care presupun manoperă multă să fie mutate în țări cu forță de muncă ieftină. Nici o țară nu s-a îmbogățit din preluarea unor astfel de activități. în România există experiență în domeniu. Este posibil ca în România să se coasă cele mai scumpe și mai elegante cămăși din lume. Modelele, materi­alele, tiparele nu sunt însă creații românești. Decât nimic, bine și atât. Scade șomajul, există pâine pe masa unor familii. Dar dacă am fi în stare să și proiec­tăm cămăși?

 


Tags: ,

Trackbacks

Leave a Trackback