Mai crede cineva publicitatea/marketingul?

Opinii (de , October 12, 2015)

Violeta-Loredana-Pascal-300x292Aţi putea avea două motive pentru a zâmbi văzând acest titlu. Întâi, pentru că v-aţi putea întreba dacă a crezut cineva vreodată în publicitate şi marketing, dacă nu au fost cumva mereu văzute ca amăgitoare, mincinoase. Apoi, văzând că întrebarea vine de la cineva care lucrează în marketing şi comunicare. Însă tocmai pentru că lucrez în domeniu şi văd aşadar totul şi din perspectiva companiilor, dar şi din perspectiva clienţilor finali, remarc cum din ce în ce mai mulţi oameni se întreabă ce şi cât mai pot crede.

Aţi putea crede că ideea acestui material vine de la vechea dispută jurnalişti-oameni de relaţii publice. Ca scurtă recapitulare, oamenii de PR consideră că jurnaliştii ar trebui să fie interesaţi de informaţiile pe care ei le trimit pentru a avea ce să scrie, în timp ce reprezentanţii mass-media consideră că acele date trebuie ignorate pentru că ele ar fi părtinitoare, iar articolele trebuie scrise pornind de la alt gen de informaţii despre companie (sigur, mai e şi partea cu trei surse pentru fiecare ştire (pentru a putea oferi un material obiectiv, ignorată de mulţi şi considerată utopie chiar de către numeroşi jurnalişti). Dar nu. Nu de aici vine întrebarea, ci de la experienţele de zi cu zi.

Mi-aduc aminte de o femeie care vindea flori, într-o iarnă, flori pe care le prezenta ca fiind: „degerate, dar frumoase”. Era o promovare onesta. Şi a avut clienţi, după cum am văzut.

Unde este însă adevărul astăzi în promovare?

Să ne uităm doar la recentul scandal Volkswagen şi falsificarea  testelor autorităţilor SUA legate de emisiile vehiculelor (şi înainte de a crede că profit de un scandal pentru a atrage audienţă o să precizez doar că am maşină de la una dintre mărcile din cadrul Grupului Volkswagen, e drept nu cu motor diesel, dar tot de la grup).

Şi-aşa ajungem la întrebarea despre încrederea în materialele de promovare. Consumatorul final citeşte pliante, află detalii de la dealer.

Acum, nu cred că vreo persoană chiar crede că va avea, de exemplu, exact consumul prezentat de un pliant pentru un model de maşină (ca să aducem în discuţie şi alte aspecte). Se ştie că acel consum se obţine în anumite condiţii (nu la viteză mare, deal, aglomeraţie etc.). Dar, în calitate de potenţial cumpărător, te aştepţi să fie aproape de acel consum, nu cu mulţi litri în plus. Dar de la a te gândi că maşina va consuma cu 1-2 litri de combustibil în plus la a vedea o diferenţă de 5-6 litri e cale lungă. Şi-atunci: cât să crezi din promovare? Şi dacă nu pe informaţiile de bază despre acel produs, pe ce să îţi bazezi decizia finală când achiziţionezi un automobil?

Iar zona auto este doar una de unde putem vedea cum există o diferenţă între promovare şi realitate. Putem să ne uităm şi la zona ofertelor de telefonie mobilă, la lucrurile promise şi la condiţiile reale – mai ales pentru clienţii vechi ai unei companii. Dacă v-aţi dus vreodată să vă facă o ofertă pentru vechimea în reţea ştiţi la ce mă refer; dacă aţi şi comparat-o cu ce primeşte ceva care abia vine în reţea sau cu ce aţi obţine dacă v-aţi muta la alt furnizor.

Să mai vorbim despre mâncare şi diferenţa între cum arată produsele într-un pliant sau într-o reclamă şi cum în farfurie/cutie? Da, am văzut răspunsul oferit în glumă adesea cum că diferă lumina, dar tot e cale lungă adesea între promisiune şi ceea ce se livrează.

Problema este că aşteptările ridicate duc la dezamăgiri. Aşteptările moderate duc la surprize frumoase, recomandări şi revenire/fidelizare. Dar ceea ce este mai strălucitor – cel-mai-cel produs – este ales. Dacă dezamăgeşte, nu va fi cumpărat din nou, dar o primă achiziţie s-a făcut. Iar din momentul achiziţiei până se ia alt produs similar poate trece o perioadă lungă (a se vedea cazul unei maşini). Cu alte cuvinte, trebuie să se „înfrumuseţeze” produsul şi datele despre el pentru a avea o şansă să fie ales de clientul final, nu?

Dacă ajung să aduc în discuţie şi diverse case ori blocuri şi diferenţa între promisiune şi ceea ce primeşte clientul final (care în cea mai mare parte din cazuri oricum nu ştie cum s-a făcut acea clădire, detalii despre fundaţie, fier folosit etc., dar pe care dacă le-ar cunoaşte nu ar avea idee cum să fugă mai repede de acolo).

Mă opresc aici cu exemplele – deşi este clar că lista este lungă. Mult mai lungă. Şi revin cu întrebarea: cine şi cât mai crede din informaţiile de marketing/promovare? Şi dacă pe informaţiile oficiale nu ne putem baza, atunci de unde obţinem date reale?

De unde vă informaţi despre ce vreţi să cumpăraţi? Sunteţi siguri că datele sunt 100% de încredere?


Tags: , , ,

    3 Comments

  • Răzvan says:

    Personal, prefer să-mi ante-propun un set bine precizat de CARACTERISTICI tehnice pe care trebuie să le aibă produsul pe care îl cumpăr, apoi caut (prin eliminare) produsele care îndeplinesc criteriile cerute și prețul minim (fără a face nici un rabat de calitate de la ce mi-am propus inițial).

    Niciodată nu mă bazez pe reclamă, prefer să văd/pipăi produsul (de aceea nu cumpăr online decât produse extrem de „standardizate”, unde riscul de a avea surprize e minim).

    Ori de câte ori se poate, testez direct respectarea caracteristicilor (dacă nu se poate testa, asum că în jur de 20% din cele scrise în prospect sunt minciuni). FIABILITATEA „de beton” a unui produs mă interesează înaintea altor caracteristici, cum ar fi „performanța” (românul înțelege prin asta „viteza” sau „fițoșenia”) sau o estetică de top.

    De obicei, sunt un cumpărător perseverent. Caut ore sau zile întregi caracteristicile pe care mi le-am propus, studiind în detaliu și comparând sursele de informații disponibile. Prefer să comand și să aștept produsul dorit luni întregi: nu prea cumpăr „ce se găsește”.

    Sunt pretențios (dpdv tehnic): îmi plac lucrurile bune, cu prețul potrivit. De obicei, în căutări sunt dezamăgit sau îmi fac nervi, fiindcă importatorii aduc fie a. EXCLUSIV mărfurile cele mai ieftine („că românul e sărac, nene”), fără să aibă în stoc nici măcar 1-2 buc. dintr-un model cu caracteristici superioare sau b. produse bunicele (medii), cu preț de mărfuri de lux.

  • Răzvan says:

    POST-SCRIPTUM: Mă simt luat în bătaie de joc de comercianții cărora le solicit mere (pe care ei nu le au…), dar îmi oferă sau chiar îmi livrează pere, încercând să mă convingă că perele acelea sunt exact ce-mi doream. Cu asemenea comercianți REFUZ orice afacere ulterioară, indiferent de prețul cu care mi se oferă marfa!

    Doi, URĂSC negocierea/tocmeala/țigăneala: marfa oferită trebuie să aibă preț fix, dinainte cunoscut…

  • Loredana says:

    Intr-adevar, sunt multe experiente dezamagitoare cand vine vorba despre cumparaturi, atat on-, cat si off-line. Sigur, exista si multe exceptii, nu este totul doar “negru”, dar in ultima vreme au tot fost tot felul de situatii care au aratat ca uneori se exagereaza cand vine vorba despre promovare.

Trackbacks

Leave a Trackback