Cărând octeții cu găleata

Opinii (de , April 17, 2014)

Constantin TeodorescuAm cerut acum vreo doi ani de la o bancă informațiile privind încasările pentru cineva, să mi le transmită “în format electronic” pentru a le putea introduce automat în aplicațiile financiar- contabile. Am specificat “automat, prin program” în ideea că acel cineva înțelege că nu voi da listare pe hârtie la ce-mi trimite el și mă apuc să completez cifre în form-urile din ecran!

Nici nu vă povestesc ce mult m-am bucurat când am primit pe mail (deci electronic, nu?) un document PDF în care erau frumos puse poze, sigle, cifre, date și valori la grămadă, plăcut aranjate doar ochiului uman, nicidecum vreunui program. Când i-am explicat distinsei bănci (din grupa celor care pierdură recent procese pe bandă din cauza clauzelor abuzive) că, la origine, formatul electronic PDF este destinat softurilor din căpuțul imprimantelor, având ca scop doar poziționarea textului cu precizie la atâția milimetri de marginea din stânga a paginii, nu pentru transportul de date între aplicații și că pentru mine este o mare chinuială să sap după date pe-acolo, mi-a trântit-o scurt că n-au timp pentru toate mofturile.

Între timp, lucrurile au evoluat. Chiar săptămâna trecută am avut de introdus într-un program (tot așa, cu întindere națională), informații despre încasările venite de la mii de clienți. Evident, am solicitat beneficiarului să atenționeze banca să le transmită datele “în format electronic” și am menționat de data asta, să nu cumva să mi le transmită în format .DOC sau .PDF că fac o criză cu nervii.

Slavă cerului, m-a sunat să-mi spună că mi-au trimis un document în format CSV. Bucuros, i-am rugat să stea puțin în telefon să le confirm, l-am deschis pe loc în LibreCalc, m-am uitat la primele 6-8 coloane, erau informații frumos aliniate acolo, am confirmat că mă voi descurca. După ce am închis, am început să identific datele pe care le aveam de cules. Primele coloane, așa cum vă spusei, erau data și ora emiterii fișierului, contul din care s-a făcut extrasul (evident, același, contul beneficiarului meu), denumirea lui (evident, o știam), data și ora tranzacției (încasării), uneori contul IBAN al plătitorului, suma plătită și … SURPRIZĂ, câmpul “referință”!

În el era o poveste doar cu puțin mai scurtă decât “Neamul Șoimăreștilor” despre epopeea plății, începând cu o descriere poetică a modului de plată (de fiecare dată altfel, în funcție de banca sursă și modalitatea de plată), o scurtă și proprie caracterizare a personajelor (plătitorul), făcută aproximativ, fără cod fiscal, fără numele firmei, cu greșeli, apoi numărul și seria facturii, într-un format atât de diferit încât am putut să confirm ingeniozitatea nativă și imaginația bogată a românului în materie de completat OP-uri. Uite cum se apucă omul să scrie programe cu algoritmi pe rețele neuronale doar să afle cine naiba i-a dat 148.45 lei, acoperind 2 facturi din trecut plus o parte din a treia.

A fost o perioadă când vinovat de toate relele din România era statu’. Managementul la instituțiile de stat era câh pentru că … e de stat, el trebuia privatizat pentru că exact același om, când capătă cărți de vizită cu “CEO” sau “General Manager” imediat se pricepe mai bine, scapă de eventualele acuzații de subminare a economiei naționale sau trădare (dacă lucra în vreun domeniu fierbinte) și poate cel mult încheia fără prea mare pericol contracte proaste din care se duce dracului compania, spre marea bucurie a prietenilor care știu de ce!

Vă închipuiți că din aceeași făină (românii) și aceeași drojdie vor ieși azi cozonaci (alt partid) din același aluat din care ieri ieșea doar pâine? Și la stat, și la privat, mediocritatea e în floare, mulți au impresia că dacă ai un cont de Facebook, “le ai și cu informatica”!

Primesc ieri un document de la o agenție a statului! Bineînțeles în format Word .DOCX, că așa au crescut la mă’sa acasă, numai cu licențe scumpe! Bineînțeles că e format “letter”, că angajatu’ (pe bani mulți și cu supliment de “risc de manipulare fonduri europene”) nu știe că există pagini A4. Bineînțeles că alinierile textelor, “să arate mumos”, le-a făcut folosind spațiu, spațiu, … spațiu, inclusiv să alinieze și “Numele și prenumele” prin wrap, pe rândul următor sub “Semnătură”, adică un rând de vreo 447 de caractere! Pentru el nu există atribute de aliniere, tabulatori. Fiecare paragraf are alinierile lui, fonturile lui, regulile lui de numerotare liste, marginile lui stânga-dreapta, toate trase cu mâna, “să se potrivească”! Și vrea din documentul ăsta machetă într-un sistem informatic ce urmează să fie tipărit în câteva sute de mii de exemplare! Adică vrea ca eu să programez chestia asta!

Pe ăștia îi plătiți, dragi români! Din ăștia cu miile lucrează în ministere, în agenții, la Vamă, la ANAF, în justiție, în consilii de administrație puși de șefii lor de partide! Asta dacă nu sunt șoferi numiți în posturi de consilier!

Ne excităm la 4 ani odată cu sloganul “HAI LA VOT, SĂ LE TRAGI ȘTAMPILA-N BOT!” Politicienii da, mai pică, dar nu din votul tău ci numai pentru că nu și-au ținut cuvântul dat stăpânilor! Însă cei de sub ei, caracatița “aparatcik”, sunt de 25 de ani mereu aceiași! Ei, și rudele, și progeniturile, și discipolii lor!


Tags: ,

    1 Comment

  • tiberiu socaciu says:

    Servus Teo,

    1. fain articolul, dar prea soft pentru gusturile mele 😉
    2. imi amintesc de o povestioara scrisa de un amic care pe la un minister facea autoinstructie de front fara arma cu munca secretarelor care mergea la scormonitorul oficios. deci, dupa mii de ani, nu s-a schimbat nimic…

    cu amicitie,
    tibi

Trackbacks

Leave a Trackback