De unde vă procurați Linux ?

Opinii, Ponturi, Tendinte (de , September 30, 2012)

De unde-mi procur un CD cu Linux ?” Pentru cei obișnuiți cu lucrul în Tehnologia Informației, întrebarea poate părea retorică sau mult prea banală. Dar câteva experiențe m-au convins că, pentru persoanele netehnice, procurarea primului CD de instalare reprezintă o piedică importantă. Iată, în continuare, câteva idei care sper să vă fie de folos.

Am revenit, recent, de la „Informatica la Castel” 2012 – o excelentă școală de vară dedicată Software-ului Liber și aplicațiilor sale practice în România. În peisajul natural de la Castelul Cernovici din Macea – un decor relaxant, care îndeamnă la studiu aprofundat, legare de noi prietenii și efervescență liberă a ideilor – am căutat, așa cum fac în fiecare an, să mă alătur grupurilor de începători pasionați de calculatoare, care fac primele incursiuni în GNU/Linux. În grupuri de lucru informale, am pornit cu ei la instalarea celor mai cunoscute distribuții, încercând să „netezim” dificultățile studiului. Cum majoritatea interlocutorilor mei nu erau tehnicieni, ci simpli utilizatori care folosesc un calculator „ca unealtă” – în special profesori și elevi – am putut să-mi dau seama că CD-urile de instalare GNU/Linux oferite de Școală reprezentau, pentru ei, o resursă de început prețioasă. Dar de ce e așa dificil să ni le „fabricăm” singuri? Filozofic vorbind, „sistemul” ne împinge pe toți în a deveni simpli consumatori ai unor produse cumpărate; reflexele de a înțelege detalii tehnice și de a realiza ceva prin forțe proprii ne sunt, treptat, „atrofiate”, descurajate… Lucrurile devin dificile, însă, în cazul acelor „ceva”-uri nesusținute de o entitate comercială, cum este, în mare parte, Software-ul Liber…

Sursa primară de unde puteți procura GNU/Linux este, bineînțeles, Web-ul. Fiecare distribuție GNU/Linux disponibilă gratuit oferă, pe site-ul său, cel puțin un fișier care reprezintă „imaginea” exactă – bit cu bit – a CD-ului sau DVD-ului său instalare. Acestea sunt fișiere cu extensia .iso și pot fi „scrise” direct pe un disc gol („blank”), folosind software ca Nero, K3B, InfraRecorder sau chiar funcțiile native din Windows7 sau GNU/Linux. Fișierele-imagine oferite pe site pot fi diferite, în funcție de arhitectura hardware a calculatorului pe care urmează să instalați (32 sau 64 biți), de tipul acestuia (versiuni desktop – pentru laptopuri sau stații de lucru obișnuite – și versiuni server) sau de modul de împachetare al software-ului (imagini de CD-uri, DVD-uri sau stick-uri USB bootabile). De pildă, pagina românească a popularei distribuții Ubuntu vă oferă fișierele-imagine corespunzătoare la http://ubuntu.ro/obtine/ .

Dacă este descărcat și inscripționat corect pe CD, un astfel de fișier-imagine .iso oferă copia exactă a discului de instalare oficial al distribuției GNU/Linux respective. Dimensiunile sale variază între 650-700 MB (pentru un CD) și 4,7 GB (pentru un DVD). Unele dintre distribuțiile GNU/Linux moderne încap pe mai multe DVD-uri (două, în cazul CentOS, zece, în cazul Debian), astfel că, în funcție de performanțele legăturii Internet de care dispuneți, descărcarea întregii distribuții poate însemna timp și bani. Pentru a vă ușura sarcina, producătorii distribuției vă oferă metode alternative de obținere a software-ului. Puteți avea la dispoziție doar programele strict necesare instalării, pe un singur CD, cum este cazul LiveCD-ului Fedora sau imaginii netinstall de la Debian. Puteți folosi un stick USB bootabil ca să porniți instalarea. Sau vă sunt oferite fișiere oficiale .torrent, care vă permit descărcarea eficientă a imaginilor ISO, prin protocolul BitTorrent. Pentru folosirea aceastei ultime metode, recomand cititorilor mei OneSwarm, un client BitTorrent care vă respectă anonimatul online…

Pentru a avea certitudinea că discurile obținute sunt bune, este necesar să faceți trei verificări. Prima constă în a fi sigur că fișierul-imagine .iso a fost descărcat corect. Pentru aceasta, furnizorul distribuției oferă pe site, alături de fișierul-imagine, și suma de control MD5 a acestuia (un șir lung de litere și cifre). Odată fișierul descărcat, calculați suma sa MD5 (folosind utilitarul md5sum de pe computerul Dvs.) și comparați-o cu cea primită (dată, de obicei, în clar sau într-un mic fișier-text cu numele MD5SUMS). Dacă cele două sume coincid, descărcarea s-a efectuat corect. Cea de a doua verificare se face după „arderea” CD-ului propriu-zis, bifând funcția „Verify data on disk after burning” din Nero (sau similară). În fine, la prima pornire a calculatorului de pe noul CD de instalare creat, majoritatea distribuțiilor vă sugerează, printr-un meniu prietenos, opțiunea „Check CD for defects” sau similară – verificarea integrității discului, chiar înaintea începerii instalării propriu-zise.

Odată obținut discul, ultimul pas este pornirea (bootarea) calculatorului de pe unitatea optică. Uneori, e necesară modificarea unor setări în BIOS la pornire (cu tasta Del), dar alteori se poate realiza cu tastele funcționale F8, F9 sau F12. Pentru persoanele netehnice care rulează Windows și nu știu cum ar trebui să înceapă, distribuția Ubuntu poate porni procesul direct din Windows – prin simpla introducere a CD-ului în unitate.

Sperând că am reușit să vă trezesc curiozitatea, vă semnalez că pe 6 octombrie, colegii din Politehnica București (grupul ROSEdu) organizează o întâlnire de instalare Linux (Linux Install Fest). Iar pe 15 septembrie se sărbătorește Ziua Libertății Programelor (Software Freedom Day), când puteți oferi începătorilor CD-uri de instalare și fluturași de informare. Vă așteptăm !


Tags: , , , ,

    7 Comments

  • Moș Pavel says:

    Am întâmpinat asemenea probleme pentru a-mi face un CD imagine cu UBUNTU. Consultantul meu de bază a fost domnul Sandu Răzvan. Acum am constatat că unitatea optica a PC-ului meu are probleme si dupa ce am reinstalat Windows-ul. Mi-a promis că-mi trimite un CD UBUNTU si-l astept cu nerabdare.
    Multumiri d-lui Sandu Răzvan pentru tot ce face in acest domeniu și-i doresc în continuare mult succes.

  • Mihai Jalobeanu says:

    Felicitări! Un articol foarte bine scris, în opinia mea.

  • Razvan says:

    Vă multumesc pentru aprecieri ! 🙂

    La Școala de vară „Informatica la Castel”, ca și cu alte ocazii, am realizat că, pentru mulți începători, este un obstacol atât lipsa primului CD de instalare GNU/Linux, cât și procedura de bootare (unii nu știu să modifice BIOS-ul sau să folosească F9/F11/F12 la start).

    CD-ul Ubuntu „știe” să pornească instalarea atunci când este introdus într-un sistem Windows – ceea ce-l face un instrument minunat pentru trecerea Windows -> Linux.

    Ar trebui făcut ceva pentru ca CD-uri de instalare GNU/Linux să se găsească, regulat, în magazinele IT și în librăriile din România…

Trackbacks

Leave a Trackback