Transformări ireversibile

Agenţia de presă Bloomberg a prezentat recent câteva date relevante despre tendinţele de viitor legate de fenomenul numit producţie. Pe scurt, cei mai mari producători de terminale mobile, televizoare şi microcipuri din Japonia se aşteaptă la pierderi de aproximativ 17 miliarde de dolari în actualul an fiscal japonez, ce urmează să se încheie la sfârşitul lunii martie.

În acelaşi timp, coreenii de la Samsung, cea mai mare companie asiatică din domeniu, au anunţat un buget de investiţii de 22 de miliarde de dolari şi o creştere a încasărilor de 17% în ultimul trimestru al acestui an fiscal.

Sony, cel mai mare exportator de electronice din Japonia, şi-a dublat pierderile estimate pentru anul fiscal 2011. Este prima oară când compania din Yokuo are patru ani consecutivi pe pierdere, de la listarea sa la bursă, în 1958.

Kazuo Hirai, cel care va prelua din luna aprilie funcţia de CEO, a anunţat că va închide diviziile mai puţin productive ale companiei, ca urmare a faptului că Sony a ajuns să valoreze 19 miliarde de dolari, comparativ cu suma de peste 100 miliarde de dolari, cât valora în 2000.

Panasonic, cel mai mare producător de aparate electrocasnice din Japonia, se aşteaptă pentru acest an fiscal la pierderi de 780 miliarde de yeni, cele mai grave de la fondarea companiei din Osaka, în 1918. Ca urmare a situaţiei financiare instabile, agenţia Fitch a retrogradat ratingul companiei de la BBB la BBB-.

Compania Sharp a anunţat şi ea pierderi de 290 miliarde de yeni, fără precedent în istoria sa de un secol. Astfel, agenţia Moody a scăzut ratingul acordat companiei de la A3 la “negativ”, datorită “îngrijorării că Sharp nu poate să îşi îmbunătăţească la timp profilul fiscal”, potrivit Bloomberg.

Pierderile Sony, Panasonic şi Sharp însumează 17 miliarde de dolari, cu 25% mai puţin decât bugetul de investiţii anunţat de Samsung. Conform celor de la Bloomberg, companiile japoneze au fost afectate de creşterea yenului, inundaţiile care au afectat fabricile din Thailanda şi de scăderea cererii pentru televizoare. În acelaşi timp însă, producătorii fac cu greu faţă concurenţei impuse de Apple şi Samsung şi îşi îndreaptă atenţia înspre sectoare precum producţia de dispozitive medicale, panouri solare şi baterii reîncărcabile în încercarea de a-şi suplimenta veniturile.

Ei bine, tocmai această schimbare de orientare strategică reprezintă temeiul solid al percepţiei legate de transformările ireversibile care au loc în universul manufacturier. Şi asta pentru că la temelia concurenţei dure demonstrate de alde Apple şi Samsung stă şi un alt factor în afară de cel al preţului de desfacere: eliminarea în procente cât mai mari a muncii depuse de oameni în favoarea executării proceselor de producţie de către roboţi.

Cazul Apple este, din acest punct de vedere, cel mai relevant. Principalul său furnizor de componente, Foxconn, anunţa în toamna anului trecut intenţia clară de a înlocui, în câţiva ani, cei un milion de angajaţi din fabricile aflate în China ale companiei cu roboţi. Motivaţia oficială? Existenţa accidentelor de muncă şi chiar a deceselor provocate de astfel de accidente. Motivaţia probabilă şi nemărturisită? În goana după profit, din ce în ce mai mulţi încep să se uite doar la economiile financiare realizate de folosirea roboţilor în detrimentul oamenilor.

Cu ocazia recentei deschideri a campaniei eSkills Week 2012, Varujan Pambuccian, în calitate de ambasador onorific al campaniei, avertiza audienţa asupra acestor transformări ireversibile. „Imprimantele 3d sunt deja inventate şi deja ajung să producă singure obiecte, pe baza specificaţiilor primite. Mai avem doar câţiva paşi foarte mici până ce întreaga producţie de bunuri industriale va ajunge complet automatizată, şi asta pur şi simplu pentru că un astfel de procedeu este mai ieftin şi mai lipsit de riscuri,” declara el.

Toate bune şi frumoase. Şi de înţeles, până la un punct. Şi asta deoarece soluţia propusă de Pambuccian, dezvoltarea explozivă a proprietăţii intelectuale, este limitată din simplul motiv că oamenii nu se nasc egali. Iar proporţia activităţilor rutiniere desfăşurate de oameni faţă de cele creative a fost dintotdeauna şi, din păcate, va fi în orizontul previzibil de timp, covârşitor în favoarea primei categorii.

Iar acest fapt naşte şi marea întrebare: Cu omenirea în permanentă creştere, cu activităţile de tip mecanic înlocuite pe scară tot mai mare de roboţi, cu nevoile umane de bază asigurate încă prin intermediul banilor, care ar putea fi, totuşi, soluţia salvatoare pentru continuarea existenţei speciei umane?