“Iară nu sintu vremile supt cârma omului, ce bietul om supt vremi”

Că bine zicea Miron Costin acum mai bine de trei sute de ani! Nu trecură de la ultima noastră întâlnire nici 2 săptămâni şi iată, faţa lumii se schimbă iar, tragedia din Japonia şi efervescenţa democratică din Africa, ce a dat spre final de-un început de război, sunt pe cale să ne arunce într-o nouă perioadă de greutăţi, spre disperarea Premierului care tocmai ne anunţase o nouă ieşire din criză.

Partea bună pentru dânsul este că Premierul apucase, „ca orişice român” să-şi cumpere un iPad înainte de problemele din Japonia care au provocat acum o mare întârziere în lanţul de aprovizionare cu componentele pentru iPad2.

Tot citind la ştiri de prin zona respectivă, dădui şi peste un articol la Bloomberg destul de scurt şi sec, din care am aflat că IBM a fost de acord să plătească 10 milioane US$ şi să închidă fără prea multe comentarii un dosar privind ceva atenţii neoficiale către niscai oficiali din guvernele Chinei şi Coreei de Sud. Respectivii oficiali au fost mult mai discreţi în preluarea sumelor, în pungi de cumpărături, prin parcări şi alimentare, în comparaţie cu Adrian Severin, care a şi picat de mare fraier, el dorind să taie şi factură pentru o sumã de tot râsul, crezând că-i consultanţă.

Că bietul om e sub vremi, înţeleg cumva, dar că ditamai Ministrul Vreme e sub oamenii care-l pun într-o postură jenantă să semneze ditamai gogomăniile, nu prea-i a bună.

Recunosc faptul că, la ultima întâlnire, l-am felicitat sincer pentru declaraţiile cu deschiderea guvernanţilor pentru open-source şi, înainte să aştept primele rezultate concrete sau să critic acţiunile MCSI, i-am acordat ministrului destulă vreme ca să se instaleze, să ia taurul de coarne şi să înceapă reformele anunţate.

Toma Câmpeanu, şeful proiectului e-România, declara în vara lui 2010 că circa 6 miliarde de euro s-au tocat între anii 2000 şi 2008 pe „insuliţe informatice” care nu comunică între ele. Ministerele şi agenţiile s-au întrecut cu entuziasm în tocarea banilor publici pe sisteme de video-conferinţe, pe sisteme de arhivare electronică a documentelor care nu funcţionează nici pe sfert, pe leptoape şi echipamente ultimul răcnet pe care bugetarul român să încingă un Solitare pe 64 de biţi.

Dar nu astfel de probleme au zguduit recent lumea IT&C-ului, ci altele, mult mai importante, cum ar fi dezbaterea publică dusă până hăt, departe, la Bruxelles despre marea achiziţie a unei companii de cablu cu multe datorii de către altă companie de cablu cu ceva mai puţine datorii.

În aceste condiţii, a trecut aproape neobservată atât afişarea pe situl web al ministerului pe post de „reformă a statului”, a unui proiect de Hotărâre de Guvern cu standarde de calitate şi cost pentru sistemele de calcul achiziţionate din fonduri publice cât şi retragerea lui după ce o mână de oameni au apucat să-l citească.

Să faci referinţă, în primăvara anului 2011, într-un document de guvern, la o configuraţie minimală „procesor Intel/AMD sau echivalent la o frecvenţă de 233Mhz, 64MB memorie RAM şi un monitor cu o rezoluţie de 800×600 pixeli” înseamnă că ai nişte consilieri care au fost plecaţi de pe planetă în ultimii 10 ani.

Ciudăţeniile în domeniul IT nu se opresc însă aici. Autorităţile române au semnat contracte pentru două sisteme informatice integrate, ce se vor derula în următorii ani, unul ce va fi implementat de Ministerul Administraţiei pentru gestiunea şi emiterea actelor de identitate, iar celălalt de Casa Naţională de Pensii. Surpriza emisiunii este că ambele au exact aceeaşi valoare totală: 26.658.760 lei, chiar dacă primul are perioada de implementare de 24 de luni iar al doilea de doar 19 luni. Am crezut iniţial că există pe undeva vreo sumă rotundă în vreo valută, am scos TVA-ul, am încercat mai multe cursuri de schimb, oricât m-am căznit, n-am reuşit să obţin vreo sumă apropiată de ceva cu mai multe zerouri.

N-am putut să-mi reţin un zâmbet la citirea numelui proiectului pentru Casa Naţională de Pensii: „Servicii Publice Online Destinate Cetăţenilor, Contribuabililor şi Beneficiarilor Sistemului Public de Pensii şi din Sistemul Accidentelor de Muncă şi al Bolilor Profesionale”. Cool, nu? Mă gândeam ce bine ar fi prins acest sistem dacă ar fi fost deja implementat în cazul zecilor de mii de pensionari militari trimişi prin beciurile de arhive să descopere documente care să le arate oficialilor că n-au dezertat din armata română perioada cât au fost în lagărele ruseşti, iar Dumitru Prunariu n-a fost în concediu fără plată pe orbită.

Mă uit zilnic la televiziunile de ştiri să aud şi eu odată şi-odată vestea că, în sfârşit, contribuabilii pot plăti taxele şi impozitele prin internet, folosind aplicaţia mult trâmbiţată atât de Premier cât şi de cei doi miniştri de până acum.

În afară de predicţiile extrem de exacte şi soluţiile foarte calificate ale omniprezentei doamne Monica Tatoiu pe absolut toate subiectele şi temele posibile şi isteriile propagate în rândul populaţiei privind cutremurele şi radiaţiile (mai lipsea oleacă şi apăreau şi reclamele la pastile de iod, ca „supliment alimentar”) nu văzui nimic.

Ceea ce înseamnă că domnul Preşedinte, aşa aprig şi de cuvânt cum l-am văzut, înseamnă că o să-i ia în curând domnului ministru Vreme cardul, aşa cum a promis.

brailateo@gmail.com