Despre Neutralitatea Internetului, pe Dâmbovița…

La ora când scriu aceste rânduri, atenţia comunităţii IT internaţionale este îndreptată către un eveniment tehnologic fără precedent: generaţia a 4-a navigatorului Web Firefox, abia lansată, se bucură de aproape cinci milioane de descărcări în doar câteva ore – dintre care, două milioane doar în Europa. Pentru prima dată, statisticile ce reflectă acest succes de piaţă pot fi urmărite, în timp real, pe glow.mozilla.org.

Ţinând seama că doar câteva zile ne despart de lansarea altui navigator major, Microsoft Internet Explorer 9, nu mai este nevoie să mai vorbesc despre importanţa rolului pe care Web-ul îl joacă în viaţa fiecăruia dintre noi. Azi, aproape nici o interacţiune nu mai este posibilă fără Web şi fără reţeaua Internet, nici între entităţi private şi nici între cetăţean şi stat.

Web-ul este o resursă publică – o imensă bibliotecă, mereu actualizată şi un canal de comunicaţie permanent deschis tuturor. Firmele, guvernele şi cetăţenii depind de el, de viteza cu care ne este accesibil şi de eficienţa cu care putem regăsi oricând informaţia ce ne interesează. Într-o lume bazată pe interacţiuni digitale şi în care marile ziare apar on-line, prezenţa Web-ului este la fel de critică pentru libertatea noastră de exprimare ca însăşi prezenţa legilor care ne garantează aceste drepturi: fără Web, nici o opinie nu s-ar putea face auzită.

Importanţa pe care Web-ul a ajuns să o aibă nu este întâmplătoare. Câteva principii care au stat, intenţionat, la baza proiectării lui încă de la începutul anilor ’90 au asigurat această universalitate. Posibilitatea de a referi orice element de conţinut – text, imagine, secvenţă video – printr-o adresă URL publică, o distribuţie total descentralizată şi folosirea unui limbaj bine standardizat – limbajul HTML – au fost cheia succesului.

Totuşi Web-ul, aşa cum îl cunoaştem, este ameninţat azi chiar de cei care au fost primii beneficiari ai dezvoltării lui neîngrădite. Furnizorii de Internet, companiile de telefonie mobilă şi cele de televiziune prin cablu – care acţionează ca samsari de informaţie între ofertanţii de conţinut Web şi marele public consumator – se gândesc să stoarcă sume importante de bani vânzând prioritatea accesului la informaţie. Care site Web este mai uşor accesibil, mai repede? Reclamele cărei companii de publicitate sunt cele mai vizibile, mai întâlnite pe Internet? Cât de neutre, de imparţiale sunt motoarele de căutare în regăsirea informaţiei ce ne interesează, atunci când furnizăm anumite cuvinte cheie? Toate aceste „detalii” pot fi obiectul unor contracte foarte bănoase între furnizorii de informaţie (proprietarii site-urilor Web) şi ISP-iştii care asigură distribuţia ei către marele public…

De cele mai multe ori, sursa informaţiei vehiculate sunteţi chiar Dvs. Atunci când daţi un click pe Facebook, indicând că un anumit lucru vă place sau că o anumită persoană vă este prietenă, creaţi informaţie, iar unele companii se vor gândi să o exploateze vânzând-o. Pe lângă problema violării intimităţii online – capitol la care au o tristă reputaţie! – site-urile de socializare gen Facebook încalcă unul dintre principiile primare ale Web-ului: informaţia din interiorul lor nu poate fi referită printr-un URL public. Sub presiunea comercială existentă, mediul digital uniform reprezentat de Web tinde să se transforme într-o colecţie de „insule” de informaţie, fără legătură între ele.

Deloc de neglijat, o altă cheie a utilităţii şi universalităţii Web-ului este folosirea consistentă a Standardelor Deschise. Ce înseamnă Standard Deschis? Definiţii posibile sunt mai multe – una dintre ele fiind chiar acceptată oficial în documentele Uniunii Europene – dar esenţa comună este: un Standard Deschis este adoptat printr-un proces participativ, accesibil oricărui expert, fără restricţii legale (patente) şi fără necesitatea de a plăti redevenţe unei anumite companii. Limbajul HTML sau formatul de fişier OpenDocument, deschise oricui şi fără limitări de natură juridică, sunt exemple minunate de produse dezvoltate pe baza Standardelor Deschise.

Dacă noi, beneficiarii libertăţii Web-ului, nu vom întreprinde ceva pentru a ne opune tendinţelor de îngrădire şi exploatare comercială a unui instrument deschis, consecinţele negative se vor resimţi imediat în drepturile noastre civile: libertatea presei, dreptul la informare, absenţa cenzurii explicite sau implicite… De aceea, problema Neutralităţii Internetului („NetNeutrality”) stârneşte dezbateri de mare amploare, la nivel mondial.

Relativa indiferenţă şi lipsă de informare a publicului român referitoare la NetNeutrality se poate explica, parţial, şi prin noutatea subiectului. Recent, intervenţiile ferme şi pasionate ale Comisarului European pentru Agenda Digitală, d-na Neelie Kroes, au început să facă dezbaterea privind NetNeutrality cunoscută şi în România. Pentru a aduce totul la nivelul reglementărilor juridice concrete de la noi, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (APTI) a publicat un proiect de iniţiativă legislativă care vizează expres protejarea neutralităţii Internetului în România.

Iniţiativa legislativă a APTI are nevoie de cunoaşterea şi acordul cetăţenilor români interesaţi – prin semnătură – ca şi de o mediatizare cât mai largă. Proiectul este supus dezbaterii publice şi semnării la www.apti.ro neutralitatea-internetului-amendament-lege.

Evenimentele recente din lumea arabă şi cele mai vechi, legate de incidentul Google în China, au pus într-o lumină incomodă măsurile de cenzură ce au fost imediat impuse de către guvernele nedemocratice propriilor cetăţeni. Toate aceastea arată puterea Web-ului în menţinerea democraţiei autentice, legătura între tehnologie şi societate şi riscurile imediate pe care o abordare indiferentă sau delăsătoare a tehnologiei le pune societăţii civile.