Războiul fără arme

S-a încheiat recent o nouă etapă din războiul tot mai aprig purtat de marile nume mondiale ale industriei IT pentru unul din sectoarele cheie ale viitorului acestei industrii: cloud computing.
Cu o ofertă finală de 2,4 miliarde dolari, gigantul HP a fost declarat câştigător în bătălia dusă cu Dell pentru achiziţionarea firmei 3Par, un furnizor de soluţii de stocare utilitară.

De ce un asemenea război şi care este, până la urmă, miza lui? Stocarea utilitară reprezintă o categorie de sisteme de stocare date special proiectată pentru calculul utilitar, o formă de tehnologie a informaţiei în cadrul căreia stocarea datelor şi puterea de procesare sunt livrate mai degrabă ca serviciu măsurabil decât ca utilitate.

Tehnologia de stocare elaborată de 3Par echipează aşa-numite centre virtuale de date pentru companii medii şi mari, inclusiv pentru firme de servicii financiare, entităţi guvernamentale, furnizori de servicii de procesare date şi companii orientate spre servicii pe Internet.

Propunerea tehnologică a firmei 3Par se bazează pe premiza că spaţiul de stocare nefolosit înseamnă o imensă risipă. Centrele de date convenţionale folosesc de obicei între 10 şi 25% din spaţiul alocat pe discuri. În schimb, tehnologia 3Par alocă spaţiu pe disc doar atunci când aplicaţiile necesită spaţiu de stocare, astfel reducându-se costul total al stocării cu până la 50%.

La nivel mondial, pe măsură ce tot mai multe firme îşi închid centrele proprii de date şi apelează la servicii de procesare şi stocare date la comandă, prin Internet, nevoile de stocare devin tot mai variabile şi mai puţin predictibile. Este motivul fundamental al bătăliei purtate timp de săptămâni de HP şi Dell pentru achiziţionarea (până acum) obscurei firme 3Par.

Din punct de vedere al datelor financiare, Dell deţine actualmente circa 13% din totalul pieţei de sisteme de stocare pe disc. Cota echivalentă HP este de 18%. În ciuda achiziţiilor agresive efectuate de cei doi competitori în ultimii ani, ei se găsesc încă mult în spatele liderilor de piaţă, EMC şi NetApp, din punct de vedere al aşa-numitei stocări pe disc în reţele deschise, o tehnologie care leagă dispozitivele de stocare date prin intermediul Internetului.

Statisticile arată că nevoile de stocare date s-au dublat la fiecare 18 luni în ultimii ani, iar această tendinţă este aşteptată să continue. Ba chiar ritmul de creştere al pieţei de stocare pe disc în reţele deschise este aşteptat să fie şi mai mare. Practic, momentul actual este clar definit de tentativele tuturor furnizorilor de tehnologie de a-şi asigura o felie cât mai consistentă din fenomenul “cloud”.

Cine poartă bătălii?
La ora actuală există cinci categorii de firme care au intrat în bătălie cu toate armele şi bagajele: furnizori tradiţionali de hardware precum HP, Dell şi IBM, furnizori de sisteme de operare şi aplicaţii software precum Microsoft şi Salesforce.com, furnizori emergenţi de tehnologie precum Google şi Amazon, firmele tradiţionale de hostare şi servicii Internet şi, în fine, un şir întreg de revânzători cu valoare adăugată (VAR) care promit servicii de ultimă generaţie clienţilor lor specifici.

Este evident că nu toată lumea va supravieţui mecanismului economic dur declanşat de fenomenul cloud computing. Este motivul pentru care şi strategiile de “atacare” a bătăliei globale sunt diferite de la caz la caz. HP şi IBM, de pildă, se concentrează pe clienţii lor corporatişti tradiţionali, încercând să ducă toate aplicaţiile deja existente în “nor”. La polul opus, Google, Amazon sau companii de hostare şi servicii Internet se bat pentru implementarea de noi aplicaţii proiectate special pentru a funcţiona în “nor”. Alţii, precum revânzătorii, văd fenomenul “cloud computing” ca pe un vehicul pentru livrarea de servicii gestionate cu costuri optimizate clienţilor lor mici şi mijlocii.

Ca şi în cazul achiziţiei 3Par, luptele cele mai “aprige” se poartă pentru aplicaţiile cu totul inovatoare. Şi asta pentru că astfel de aplicaţii sunt cele mai pregătite să opereze în “nor” şi nu sunt proiectate prin procese “moştenite” de gândire a infrastructurii IT. Din punct de vedere al clienţilor finali, acest lucru va însemna că întreg conceptul de contracte pentru servicii IT va suferi modificări radicale, pe măsură ce aceşti clienţi se vor acomoda tot mai mult cu natura elastică a fenomenului cloud computing. Şi asta chiar dacă, între timp, aceiaşi clienţi vor trebui să ţină foarte bine minte că nu toţi furnizorii de cloud computing sunt egali şi că nu toate aplicaţiile dezvoltate sunt pregătite să opereze eficient în “nor”.