Plata electronică a impozitelor

Astăzi, Guvernul Boc redescoperă apa caldă. Mâine va descoperi mersul pe jos. Foarte jos!

La ora la care scriu acest articol, mii de români stau la cozi la ghişee şi murmură (admirativ cred) din buze la adresa domnilor Şeitan, Vlădescu şi bineînţeles Boc. Nici Becali nu cred că este mai iubit de suporterii din Ghencea decât acest trio de perceptori penibili fără percepţia realităţii.
Pe vremea tinereţii mele, am scris şi eu programe de contabilitate şi salarizare. După vreo 6 ani de zile, primele aplicaţii pentru care am anunţat clienţilor “end of support” au fost cele de salarizare, din cauza “inventivităţii” de care au dat întotdeauna dovadă cei care legiferează domeniul.

De data asta, în amalgamul ăsta cu pensii, CAS, şomaj, procente, net, brut cred că s-a atins paranoia, de parcă reglementările care contrazic legile sunt emise nu de o instituţie guvernamentală ci de o gaşcă de fotbalişti cu un curs rapid de balet clasic şi o priză de etnobotanice.
Şeitan, înghesuit şi încolţit de opinia publică, stropit cu agheasmă, aruncă motanul în curtea lui Gabi Sandu, la MCSI, anunţând că e-România va permite plăţile online de impozite imediat în septembrie. Asta pe lângă depunerea de petiţii, informarea privind legislaţia, accesul la toată baza de informaţii a administraţiei publice, căsătorii şi divorţuri onlain, instruirea romilor, programarea pacienţilor la consultaţii şi a păşunilor pentru păscutul vitelor, reţele electronice, colinde virtuale, ghicitul virtual în bobi şi bibliotecă naţională de reţete culinare tradiţionale, adică ce se vrea a fi e-România.

Lăsând la o parte clasica regulă în politică “ce facem noi e bine, ce vreţi să faceţi voi e rău”, vreau să vă conving de un anumit lucru: nici unul dintre foştii miniştrii de finanţe din ’90 încoace n-a fost chemat de partidul lui, oricare ar fi fost acela, să-i dea ordin “fă haos în impozite, taxe şi legislaţia aferentă”. Nu.

În anul 2007 am fost personal împreună cu Varujan Pambuccian în biroul Ministrului de Finanţe de atunci, Varujan Vosganian, spre a-i expune un plan simplu pentru încasarea electronică a impozitelor şi plata cu card a unor taxe şi impozite plecând de la proiectul pilot deja existent la MCTI care exemplifica doar plata amenzilor, şi doar în Bucureşti.

Tehnic, acest lucru s-ar fi putut implementa în 2 luni cu costuri minore, parte din ele acoperite de MCTI din resturi de proiecte, problema fiind discutată inclusiv cu operatorul sistemului de plăţi electronice în România, TRANSFOND.
Vosganian a apreciat propunerea, a fost de acord, a chemat subalternii (care sunt şi astăzi acolo) care însă au reuşit să înmormânteze definitiv iniţiativa, dovada vie fiind cozile de astăzi.

La una din întâlnirile tehnice am reuşit să aflu şi temerile celor de la finanţe, şi anume, că nu avem mecanisme prin care să facem identificarea plătitorului taxei sau impozitului respectiv prin Internet, moment în care am rămas tablou.

Dacă Florin Salam ar vrea să plătească online impozit pe manelele cântate la nunţi, nu este îndeajuns de idiot ca să plătească banii dându-se drept violonistul Alexandru Tomescu, pentru că pe respectiva chitanţă nu scrie “Florin Salam a plătit 12600 RON impozit DDA” şi luna următoare ar fi arestat pentru evaziune fiscală, deci nu e nevoie aici de absolut nicio autentificare strong. Presupunând prin absurd că mă cred Moş Crăciun şi am plăcerea să plătesc impozitele şi taxele secretarei, Administraţia Financiară nu are cum să fie altfel decât bucuroasă şi alături de ea, beneficiara cadoului meu.

Mai mult, dacă cineva are de gând să plătească impozitul pe drepturile de autor ale bunicii lui care citeşte poveşti la radio, la “Noapte bună copii”, nu văd de ce-ar protesta finanţele, în puii mei, vorba premierului, dacă fac o faptă bună. Şi astăzi, dacă mă duc la ghişeu să plătesc impozitul pe casă, nimeni nu-mi cere actul de identitate ci doar numărul de rol pentru care plătesc.

Pentru a depăşi însă “greutăţile”, am promovat Hotărârea de Guvern Nr.1129/2008 prin care se reglementa funcţionarea “Furnizorilor de Servicii Publice de Autentificare Electronică” conform căreia cetăţenii se pot autentifica suficient de sigur, prin Internet, la serviciile electronice ale administraţiei folosind diverse dispozitive pentru two-factor-authentication cum ar fi token-urile pentru online banking sau telefonul mobil. Sistemul acoperă inclusiv folosirea unor tehnologii sau dispozitive mai scumpe, cum ar fi semnătura electronică sau senzorii biometrici.
Fără nici o cheltuială din partea statului şi cu cheltuieli minore din partea băncilor sau furnizorilor de telefonie se putea dezvolta în câteva luni un biznis pentru autentificarea electronică a cetăţenilor care să susţină astăzi plata electronică a impozitelor. La vremea respectivă companiile Vodafone şi COSMOTE au sprijinit proiectul pilot implementând în mai puţin de o lună servere test de autentificare cu care am făcut şi demonstraţii publice.

O altă piedică în calea proiectului a fost aceea că, deşi sistemul propus putea rezolva cu aceleaşi servere şi acelaşi software şi plata unor impozite şi taxe locale, cei de la finanţe s-au împotrivit ca serviciile să fie unificate în cadrul aceluiaşi portal. Oricât de antipatic mi-ar fi Vlădescu, nici el, nici Pogea, nici Vosganian şi nici cei dinaintea lui n-au sabotat iniţiativele şi n-au făcut haosul. Autorii sunt încă în funcţii şi ei nu plătesc impozit pe drepturi de autor. Nici măcar la alegeri.

Astăzi, Guvernul Boc redescoperă apa caldă. Mâine va descoperi mersul pe jos. Foarte jos!